Tulburarea obsesiv-compulsivă: ce este și pentru ce simptome ar trebui să căutăm tratament

Distribuie prietenilor:

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o tulburare de sănătate mintală care se caracterizează prin repetarea obsesivă a unor gesturi (compulsii) și prin concentrarea pe gânduri intruzive și repetitive (obsesii). Această tulburare interferează foarte mult cu viața de zi cu zi a individului. Psiholog Irina Mincă precizează că tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecțiune cronică, dar tratabilă, care variază ca intensitate de la ușoară la severă.

Obsesiile

Obsesiile reprezintă acele gânduri intruzive care nu dau pace individului și care-i provoacă acestuia anxietate și lipsă de control.

• Frica de contaminare (frica de germeni, de boli sau de murdărie etc.);
• Îndoieli excesive (“Am încuiat ușa?”; “Am închis aragazul?” etc.), deși aceste operațiuni fuseseră verificate de nenumărate ori;
• Gânduri agresive sau violente (frica de a nu răni pe cineva);
• Gânduri interzise sau tabu (de exemplu, legate de religie, moralitate sau de sexualitate).

Persoana afectată recunoaște că sunt gânduri iraționale, însă nu le poate controla.

Compulsiile

Reprezintă comportamente sau ritualuri excesive făcute pentru a reduce anxietatea provocată de gândurile obsesive. Exemple:

• Spălare excesivă a mâinilor;
• Verificarea repetată a unor lucruri (uși, aparate electrice etc.);
• Numărare, aranjare sau ordonare excesivă a unor lucruri;
• Repetarea unor acțiuni sau fraze pentru a preveni un eveniment catastrofal.

Compulsiile pot liniști pe moment individul, însă, pe termen lung, îl mențin pe acesta într-un cerc din care îi este greu să iasă.

Cauze și factori de risc pentru tulburarea obsesiv-compulsivă

TOC nu are la bază o cauză unică, combinația dintre mai mulți factori conduc la instalarea ei.

Genetici: există o predispoziție ereditară

Neurobiologici: dezechilibre ale neurotransmițătorilor, în special ale serotoninei

Factori de mediu: experiențe traumatizante sau stresante

Factori psihologici: tipare de gândire perfecționiste sau anxietate preexistentă.

Tulburarea obsesiv-compulsivă: Diagnostic si tratament

TOC este diagnosticată de un specialist în sănătate mintală, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru. Diagnosticul și gradul de severitate al acesteia se stabilesc în funcție de simptomele pe care le acuză individul și impactul pe care aceste simptome îl au asupra vieții de zi cu zi.

De regulă, tratarea acestei tulburări se face prin următoarele metode:

• Terapia adleriană;
• Medicație-inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) sunt utilizați frecvent;
• Terapia combinată-în cazurile mai severe se recurge atât la medicație cât și la terapia psihologică;
• Tehnici de gestionare a stresului: meditația, mindfulness și exercițiile fizice pot ajuta la reducerea anxietății.

TOC poate afecta relațiile, performanța la locul de muncă sau la școală, chiar calitatea generală a vieții. De aceea, este important ca persoana afectată să primească sprijin și tratament adecvat.

Persoanele care suferă de această tulburare trebuie să știe că nu sunt singuri în această luptă și că foarte mulți oameni, inclusiv persoane arhicunoscute, au această tulburare.

Leonardo DiCaprio – Actorul a recunoscut că a avut comportamente obsesiv-compulsive, inclusiv nevoia de a păși doar pe anumite linii sau de a verifica constant ușile. În timp ce lucra la filmul The Aviator, unde a interpretat un personaj cu TOC (Howard Hughes), DiCaprio a spus că și-a reamintit de propriile lupte.

Nikola Tesla – Celebrul inventator avea multe comportamente compulsive, cum ar fi o aversiune față de numerele care nu erau divizibile cu 3. De asemenea, avea obiceiul de a efectua ritualuri specifice înainte de a începe munca.

David Beckham – Fotbalistul a vorbit despre obsesia sa pentru ordine și simetrie. Beckham a spus că simte nevoia ca toate obiectele să fie aranjate într-un anumit mod și că nu suportă dezordinea.

Apelarea la un bun psiholog nu este un semn de slăbiciune, ci un pas curajos spre regăsirea echilibrului interior. Prin terapie, vei avea ocazia să înțelegi mecanismele acestei tulburări, să dezvolți strategii sănătoase de gestionare și să îți recapeți controlul asupra vieții.

Citește și: Mâncatul compulsiv: De ce psihologul are un rol esențial în limitarea acestei tulburări