Stima de sine scăzută – cum îți afectează viața și cum poate interveni un psiholog

Distribuie prietenilor:

Stima de sine se referă la percepția pe care o avem despre propria persoană. Aceasta ne influențează relațiile cu ceilalți și modul cum ne desfășurăm activitățile de zi cu zi.

Când ai o stimă de sine pozitivă, tendința ta este să te raportezi la viață într-un mod pozitiv, să fii capabil să enumeri calitățile pe care le ai și să pui în umbră defectele.

Stima de sine mai înseamnă și cât de mult te placi pe tine însuți, în ciuda circumstanțelor de viață. Chiar și în perioadele nefavorabile ale vieții, individul cu stimă de sine pozitivă va ști cum să navigheze aceste perioade încercând să găsească soluții și apelând la întregul său arsenal de abilități pentru a depăși cu bine episoadele mai puțin prielnice.

La polul opus se află individul cu stimă de sine scăzută, care are o percepție deformată asupra propriei persoane, care tinde să se privească pe sine și mediul înconjurător foarte critic, întrebător, negativ. Când se confruntă cu provocări, individul cu stimă de sine scăzută nu va avea capacitatea să găsească soluțiile necesare pentru a depăși momentele de criză, ci se va adânci și mai mult în starea sa și va purta un dialog cu sine marcat de frică, reproșuri și întrebări: „Nu ești bun/ă de nimic!”, „Nu o să reușești!”, „Nu ai realizat nimic în viață”.

Felul în care își vorbește, narațiunea interioară pe care o construiește despre sine, îi va modela, cu timpul, percepția sa despre propria persoană și îl va transforma într-o persoană care nu va ști să-și fructifice abilitățile.

Stima de sine scăzută se manifestă printr-o lipsă accentuată de încredere în sine, prin tendința de a se compara constant cu alți oameni și prin dificultatea de a solicita ajutor atunci când este nevoie. Persoana este adesea copleșită de îngrijorări și îndoieli legate de propria valoare, întâmpină dificultăți în a primi complimente și își construiește o narațiune interioară negativă, dominată de autocritică. Frica de eșec devine un obstacol major în asumarea unor noi provocări, iar viitorul este privit printr-o lentilă pesimistă.

Cum poate stima de sine scăzută să ne afecteze viața

Stima de sine joacă un rol important în îndeplinirea obiectivelor pe care ni le fixăm în viață, ne ajută să dezvoltăm relații armonioase cu ceilalți și ne face să ne simțim bine cu ceea ce suntem. Deși oricine poate traversa perioade în care se simte fără încredere în sine, stima de sine scăzută poate afecta capacitatea de a fi fericit. Aceasta ne face să fim mult mai susceptibili la tulburări mintale precum anxietatea și depresia.

Cercetările sugerează că stima de sine scăzută poate avea numeroase efecte. De exemplu, niște niveluri scăzute ale stimei de sine pot conduce în timp la numeroase probleme mentale, precum:

• Anxietate
• Tulburări de alimentație
• Tulburări emoționale
• Dependență de internet și rețele sociale
• Tulburare de panică
• Comportamente riscante
• Tulburare de anxietate socială
• Consum de substanțe
• Stres

Cauzele stimei de sine scăzute

Stima de sine scăzută nu apare dintr-o dată, ci își are izvorul în copilărie unde individul a fost comparat permanent cu alți copii, a fost victima bullying-ului, a fost neglijat emoțional sau nu a primit suficientă afecțiune sau validare.

Uneori, se întâmplă ca unii indivizi să fi avut o copilărie normală și sănătoasă și totuși să sufere de stimă de sine scăzută. Aici de vină pot fi anumite evenimente care s-au întâmplat la vârsta adultă și care i-au erodat stima de sine puțin câte puțin cum ar fi un divort, probleme repetate la locul de muncă, relații toxice, pierderea unui loc de muncă.

De ce este dificil să îți crești stima de sine fără ajutor specializat

Multe persoane încearcă să își îmbunătățească stima de sine prin afirmații pozitive, motivație sau citind articole de dezvoltare personală. Deși acestea pot ajuta pe termen scurt, ele nu reușesc să modifice convingerile adânc înrădăcinate formate în copilărie sau în urma experiențelor traumatice.

Stima de sine scăzută este susținută de:

• tipare automate de gândire negativă,
• mecanisme de apărare emoțională,
• frica de respingere și abandon,
• rușine și vinovăție internalizate.

În psihoterapie, aceste mecanisme sunt explorate într-un spațiu sigur, unde persoana poate:

• înțelege originea convingerilor despre sine,
• procesa emoțional experiențele dureroase din trecut,
• construi o imagine de sine mai realistă și echilibrată,
• dezvolta abilități sănătoase de relaționare și auto-protecție.

Astfel, terapia nu oferă doar soluții de moment, ci contribuie la schimbări profunde și stabile în modul în care persoana se raportează la sine și la ceilalți.

Cum se poate îmbunătăți stima de sine

Stima de sine scăzută s-a construit în timp, sub influența diverșilor factori pe care i-am dezvoltat mai sus, iar îmbunătățirea ei se poate face tot în timp, este un proces care poate dura luni sau chiar ani.

Convingerile vechi, adânci, formate în timp nu pot fi înlocuite de unele sănătoase și echilibrate decât în terapie, alături de un psiholog specializat.
În terapie descoperi idei precum: „Nu sunt suficient de bună”, „Nu merit iubire”, „Trebuie să fiu perfectă ca să fiu acceptată”.

Acestea sunt convingeri automate, nu adevăruri, iar un terapeut te ajută să le vezi, să le înțelegi originea și să le pui sub semnul întrebării.
Multe probleme de stimă de sine pornesc din: copilărie critică, respingere, relații toxice, umilință.

În terapie, aceste experiențe sunt procesate emoțional, nu doar discutate rațional, iar asta reduce impactul lor asupra prezentului. Terapia te ajută să înlocuiești vocea critică cu una realistă și blândă.

În timp, începi să:

• te tratezi cu mai multă compasiune
• nu te mai pedepsești pentru greșeli
• nu mai depinzi atât de mult de validarea altora

Terapia cu ajutorul unui psiholog mai ajută la exersarea asertivității în relațiile cu ceilalți prin a spune „nu” când ni se solicită să facem lucruri pe care nu vrem să le facem, prin a cere ce ai nevoie și a recunoaște comportamentele toxice ale altora.