Rolul terapeutului în terapia adleriană: ghid, nu judecător
În terapia adleriană, terapeutul joacă un rol esențial, dar acesta nu este unul de autoritate sau judecător, ci mai degrabă de ghid și partener colaborativ în procesul terapeutic. Psiholog Irina Mincă spune că această abordare este fundamentată pe principiile societății individuale dezvoltate de Alfred Adler, care pune accent pe înțelegerea holistică a individului, contextul social și dorința de apartenență.
Abordarea colaborativă în terapia adleriană
Relația egalitară
În terapia adleriană, relația dintre terapeut și client este construită pe baza egalității și respectului reciproc. Terapeutul nu este pe o poziție superioară clientului, ci colaborează cu acesta pentru a înțelege și a explora problemele și scopurile individuale. Această egalitate contribuie la crearea unui mediu sigur și lipsit de constrângeri, esențial pentru introspecție.
Rolul terapeutului: Empatia și înțelegerea
Terapeutul adlerian, precum psiholog Irina Mincă, este un observator atent al stilului de viață al clientului și al credințelor de bază care influențează comportamentul. Cu empatie, psihoterapeutul ghidează clientul să exploreze modul în care aceste credințe au fost formate și impactul lor asupra vieții. În acest proces, psihologul folosește întrebări deschise și ascultare activă pentru a facilita auto-reflecția.
Focus pe scopurile clientului
În loc să se concentreze doar pe simptome sau pe trecut, terapeutul adlerian colaborează cu clientul pentru a identifica scopurile pe termen lung și dorințele acestuia. Terapia urmărește să dezvăluie aspirațiile individuale, să îmbunătățească sentimentul de apartenență și să încurajeze contribuția socială.
Recadrarea experiențelor și a încurajării
Terapeutul oferă ajutor clientului pentru ca acesta să-și reinterpreteze experiențele de viață, în special cele din copilărie, și să înțeleagă cum pot acestea să fie integrate pentru o schimbare pozitivă. Prin încurajare permanentă, clientul este sprijinit să depășească sentimentele de inferioritate și astfel să-și asume un rol activ în propria dezvoltare.
Explorarea contextului social
Abordarea adleriană subliniază importanța contextului social și relațiile în viața individuală. Terapeutul ajută clientul să înțeleagă modul în care interacțiunile cu ceilalți și dorința de a aparține unui grup influențează deciziile și emoțiile.
Beneficiile abordării colaborative
- Crește încrederea și deschiderea în relația terapeutică.
- Încurajează clientul să-și asume responsabilitatea pentru propria viață.
- Promovează o schimbare autentică și durabilă, ghidată de valori și scopurile clientului.
Așadar, în terapia adleriană, rolul psihologului ca ghid în abordarea colaborativă este esențial pentru crearea unei relații de sprijin și pentru facilitarea unei schimbări profunde și sustenabile. Această colaborare pune accent pe potențialul clientului de a-și regăsi direcția și de a-și construi un stil de viață cât mai echilibrat și mai satisfăcător.
Recomandare: Diferența dintre terapia adleriană și alte tipuri de terapie
Citește articolul
Sentimentul de inferioritate: cauze și cum să-l depășești
Sentimentul de inferioritate este o experiență emoțională comună, caracterizată de convingerea că ești mai puțin capabil, valoros sau demn decât ceilalți. Deși poate fi un obstacol în viața de zi cu zi, acest sentiment poate fi gestionat și transformat într-o forță motivațională. Psiholog Irina Mincă îți prezintă opțiuni realiste pentru a depăși starea de inferioritate.
Ce este complexul de inferioritate?
Conceptul de complex de inferioritate a fost popularizat de psihologul Alfred Adler și se referă la tendința de a te simți permanent inferior față de ceilalți, într-un mod care îți afectează viața personală și relațiile.
Acest complex poate duce la:
- Lipsă de încredere în sine.
- Evitarea provocărilor și a oportunităților.
- Tendința de a te compara constant cu alții.
- Frustrare și sentimente de neputință.
Cauzele sentimentului de inferioritate
Experiențe din copilărie: Critici excesive din partea părinților sau profesorilor; Lipsa de afecțiune sau sprijin emoțional; Umilințe sau experiențe traumatizante.
Comparații sociale: Expunerea la standarde nerealiste în societate sau pe rețelele sociale; Dorința de a atinge așteptările altora, dar sentimentul că nu reușești.
Percepții distorsionate: Interpretarea greșită a eșecurilor ca semne ale lipsei de valoare personală; Focalizarea pe slăbiciuni și ignorarea punctelor forte.
Factori culturali și sociali: Presiunea de a respecta norme culturale sau sociale stricte; Lipsa oportunităților care să te ajute să îți dezvolți potențialul.
Psiholog Irina Mincă te învață cum să depășești sentimentul de inferioritate
Identifică-ți cauzele personale
Reflectează asupra experiențelor și factorilor care au contribuit la apariția acestui sentiment. Autoanaliza te ajută să conștientizezi că inferioritatea este o percepție, nu un fapt.
Renunță la comparațiile constante
Amintește-ți că fiecare persoană are un drum unic. Concentrează-te pe propriile tale progrese, în loc să te compari cu cei din jur.
Cultivă conștientizarea propriilor puncte forte
Scrie o listă cu realizările tale, abilitățile tale și calitățile care te definesc. Această practică îți poate oferi o perspectivă mai echilibrată asupra valorii tale.
Setează obiective realiste
Concentrează-te pe pași mici care să te ajute să-ți construiești încrederea. Fiecare mic succes îți va întări sentimentul de competență.
Îmbrățișează eșecurile ca pe lecții
În loc să te concentrezi pe greșeli, întreabă-te ce poți învăța din acestea. Astfel, eșecurile devin oportunități de creștere.
Schimbă dialogul interior
Înlocuiește gândurile negative precum „nu sunt suficient de bun” cu afirmații pozitive, de genul „sunt capabil să învăț și să cresc”.
Practică recunoștința
Concentrează-te pe ceea ce ai deja și pe lucrurile care îți aduc bucurie. Aceasta îți poate reduce focusul pe ceea ce îți lipsește.
Caută sprijin
Vorbește cu un prieten de încredere, un mentor sau, nu în ultimă intanță, vino la psiholog Irina Mincă, un terapeut de încredere. Psiholog Irina Mincă te poate ajuta să depășești sentimentele de inferioritate și să-ți redobândești încrederea în sine.
Transformarea sentimentului de inferioritate în motivație pozitivă
Sentimentul de inferioritate poate deveni un catalizator pentru schimbare și creștere personală:
- Folosește-l pentru a identifica domeniile în care îți dorești să evoluezi.
- Lasă disconfortul să te motiveze să depui efort pentru dezvoltare, fără a te judeca prea aspru.
- Învață să accepți imperfecțiunile ca parte a condiției umane.
Concluzie
Sentimentul de inferioritate nu trebuie să devină o povară permanentă. Cu efort și reflecție, poate fi transformat într-un instrument de auto-descoperire și îmbunătățire. Reamintește-ți că valoarea ta nu depinde de comparațiile cu ceilalți, ci de modul în care alegi să îți trăiești viața și să îți atingi propriul potențial.
Recomandare: Sindromul burnout: cum ne afectează și ce putem face să-l combatem
Citește articolul
Art terapia
Ce este Art Terapia
Utilizarea metodelor artistice pentru a trata tulburările psihologice și pentru a îmbunătăți sănătatea mintală este cunoscută sub denumirea de terapie prin artă.
Terapia prin artă este o tehnică bazată pe ideea că expresia creativă poate favoriza vindecarea și bunăstarea mentală.
Oamenii s-au bazat pe arte pentru comunicare, auto-exprimare și vindecare de mii de ani. Dar terapia prin artă nu a început să devină un program formal decât în anii 1940
Medicii au remarcat că persoanele care trăiesc cu boli mintale s-au exprimat adesea în desene și alte lucrări de artă, ceea ce i-a determinat pe mulți să exploreze utilizarea artei ca strategie de vindecare. De atunci, arta a devenit o parte importantă a domeniului terapeutic și este folosită în unele tehnici de evaluare și tratament.
Tipuri de terapii creative
Terapia prin artă nu este singurul tip de artă creativă folosită în tratamentul bolilor mintale. Alte tipuri de terapii creative includ:
- Terapie prin dans
- Terapie dramatică
- Terapie expresivă
- Meloterapia
- Terapia prin scris
Tehnici
Scopul terapiei prin artă este de a utiliza procesul creativ pentru a ajuta oamenii să exploreze auto-exprimarea și, făcând acest lucru, să găsească noi modalități de a obține o perspectivă personală și de a dezvolta noi abilități de adaptare.
Crearea sau aprecierea artei este folosită pentru a ajuta oamenii să exploreze emoțiile, să dezvolte conștiința de sine, să facă față stresului, să crească stima de sine și să lucreze la abilitățile sociale.
Tehnicile utilizate în terapia prin artă pot include:
- Colaj
- Colorare
- Mâzgălirea
- Desen
- Pictura cu degetele
- Pictura
- Fotografie
- Sculptura
- Sand play
Pe măsură ce clienții creează artă, ei pot analiza ceea ce au făcut și cum îi face să se simtă. Prin explorarea artei lor, oamenii pot căuta teme și conflicte care le pot afecta gândurile, emoțiile și comportamentele.
La ce poate ajuta terapia prin artă
Terapia prin artă poate fi folosită pentru a trata o gamă largă de tulburări mintale și suferințe psihologice. În multe cazuri, poate fi utilizat împreună cu alte tehnici de psihoterapie, cum ar fi terapia de grup sau terapia adleriană.
Unele afecțiuni pentru care terapia prin artă poate fi utilizată includ:
- Probleme legate de îmbătrânire
- Anxietate
- Cancerul
- Depresie
- Tulburări de alimentație
- Dificultăți emoționale
- Probleme familiale sau relaționale
- Condiții medicale
- Simptome psihologice asociate cu alte probleme medicale
- Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD)
- Probleme psihosociale
- Stres
- Tulburarea consumului de substanțe
Beneficiile terapiei prin artă
Potrivit unui studiu din 2016 publicat în Journal of the American Art Therapy Association, mai puțin de o oră de activitate creativă vă poate reduce stresul și poate avea un efect pozitiv asupra sănătății mintale, indiferent de experiența artistică sau talent.
Un terapeut în artă poate folosi o varietate de metode de artă, inclusiv desen, pictură, sculptură și colaj, cu clienți de la copii mici la adulți mai în vârstă.
Clienții care au suferit traume emoționale, violență fizică, abuz domestic, anxietate, depresie și alte probleme psihologice pot beneficia de exprimarea creativității.
Unele situații în care ar putea fi utilizată terapia prin artă includ:
- Adulți care se confruntă cu stres sever
- Copiii care se confruntă cu probleme comportamentale sau sociale la școală sau acasă
- Copii sau adulți care au trăit un eveniment traumatizant
- Copii cu dificultăți de învățare
- Persoane care trăiesc cu o leziune cerebrală
- Persoane care se confruntă cu probleme de sănătate mintală
Eficacitatea
În timp ce cercetările sugerează că terapia prin artă poate fi benefică, unele dintre constatările privind eficacitatea sa sunt mixte. Studiile sunt adesea mici și neconcludente, așa că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a explora cum și când terapia prin artă poate fi cea mai benefică.
- În studiile adulților care au suferit traume, s-a constatat că art-terapia reduce semnificativ simptomele traumei și scade nivelul de depresie.
- O analiză a eficacității terapiei prin artă a constatat că această tehnică a ajutat pacienții care urmau tratament medical pentru cancer să își îmbunătățească calitatea vieții și a atenuat o varietate de simptome psihologice.
- Un studiu a constatat că terapia prin artă a redus depresia și a crescut stima de sine la adulții în vârstă care trăiesc în case de bătrâni.
Lucruri de luat în considerare
Dacă tu sau cineva drag te gândești la terapia prin artă, există câteva concepții greșite și fapte comune pe care ar trebui să le cunoști.
Nu trebuie să fi artist
Oamenii nu trebuie să aibă abilități artistice sau talent special pentru a participa la terapia prin artă, iar oamenii de toate vârstele, inclusiv copiii, adolescenții și adulții pot beneficia de aceasta. Unele cercetări sugerează că doar prezența artei poate juca un rol în stimularea sănătății mintale
Nu este la fel ca o clasă de artă
Oamenii se întreabă adesea cum diferă o sesiune de art-terapie de un curs de artă. În cazul în care o clasă de artă se concentrează pe predarea tehnicii sau pe crearea unui produs finit specific, terapia prin artă este mai mult despre a permite clienților să se concentreze asupra experienței lor interioare.
În crearea artei, oamenii sunt capabili să se concentreze asupra propriilor percepții, imaginație și sentimente. Clienții sunt încurajați să creeze artă care exprimă lumea lor interioară mai mult decât să facă ceva care este o expresie a lumii exterioare.
Terapia prin artă nu este pentru toată lumea
În timp ce nivelurile ridicate de creativitate sau abilitățile artistice nu sunt necesare pentru ca terapia prin artă să aibă succes, mulți adulți care cred că nu sunt creativi sau artistici ar putea fi rezistenți sau sceptici față de acest proces.
În plus, terapia prin artă nu s-a dovedit eficientă pentru toate tipurile de afecțiuni de sănătate mintală. De exemplu, o meta-analiză a constatat că terapia prin artă nu este eficientă în reducerea simptomelor pozitive sau negative ale schizofreniei.
Citește articolul
Strategii parentale pentru un copil negativ
Unii copii pot avea trăsături de personalitate care îi determină să pară ca și cum ar fi mereu cu o dispoziție proastă. Plângerile constante, aparenta nefericire și alte comportamente neplăcute pot obosi cu ușurință un părinte. Este ușor pentru părinți și copii să cadă într-un tipar de interacțiuni negative constante, dar este posibilă o transformare comportamentală.
Ca părinte, trebuie să dezvoltați strategii de coping care funcționează pentru dvs. și copilul dvs. Pentru a aborda un temperament negativ, vă puteți orienta în patru direcții. Aceste strategii vă vor ajuta să gestionați perspectivele negative ale copilului dvs., astfel încât să îi puteți învăța cum să aprecieze micile bucurii din viața de zi cu zi.
Ignorați unele stări proaste
Nu-ți ignora copilul atunci când este prost dispus. Ignorați starea de spirit. Când nu reacționezi la negativitatea copilului tău, faci un pas înainte în stingerea comportamentelor negative. O atitudine care transmite acceptarea copilului tău, cu tot cu temperamentul său negativ și toate acestea, îți va păstra relația intactă și îți va permite să influențezi în continuare dezvoltarea pozitivă.
Identificați nevoile subiacente
În curând vei putea identifica tiparele de stări negative ale copilului tău. Poate că starea negativă este mai intensă dimineața sau ma degrabă imediat după școală. Ca oameni, suntem mai vulnerabili la iritabilitate și la un comportament ciudat, în general, atunci când suntem obosiți sau flămânzi.
Situațiile noi au, de asemenea, tendința să provoace o reacție negativă. Interacțiunile sociale la școală și în grupurile de joacă pot fi tensionate sau conflictuale, iar ele tind să devină mai complicate pe măsură ce copilul dumneavoastră crește. Copilul tău ar putea să-și dorească atenția ta, iar a se plânge de situații este strategia sa de a o obține.
Atunci când abordați nevoile fundamentale ale copilului dvs. de bunăstare fizică, structură și regularitate în viața de zi cu zi, făcând planuri pentru situații noi, dezvoltare socială și atenție pozitivă, copiii dvs. vor dezvolta o capacitate de control mai puternică asupra emoțiilor lor, precum și capacitatea de a modera stările negative.
Confruntați negativitatea copilului dumneavoastră
Nu permiteți copilului dumneavoastră să-și intensifice starea de spirit sau să controleze întreaga atmosferă a familiei cu comportamentul lor constant negativ. Confruntați afirmații iraționale sau indicați aspectele pozitive ale unei situații. Dacă nu sunt convinși, este suficient un simplu „E suficient. Înțeleg că te simți așa, dar …”. Mergeți mai departe cu activitățile dvs. și informați-l pe copilul dvs. că subiectul este închis.
Predați un comportament pozitiv
A cere unui copil cu temperament negativ să dezvolte brusc o atitudine veselă și pozitivă este un obiectiv imposibil, dar îi poți ajuta să învețe să acționeze pozitiv chiar și atunci când nu sunt încântați de asta. Încurajează-ți copilul să facă un efort pozitiv atunci când prima lor reacție este negativă. Dacă atitudinea lor negativă a afectat o relație socială, ghidați-l astfel încât să remedieze situația.
Ajutați-i să dezvolte hobby-uri și interese de care se bucură și care pot ușura sau calma o stare de spirit negativă. Dați-i copilului să aleagă între două opțiuni, chiar și atunci când nu este mulțumit de niciuna. Arătați-le multă afecțiune și dragoste, astfel încât să învețe să împărtășească la fel. Împărtășirea bucuriei și recunoștinței dvs. oferă un model de viață care îi va permite copilului să-și depășească temperamentul complicat.
Consultă un medic pediatru
Dacă copilul dumneavoastră pare să se lupte cu starea de spirit în mod regulat, discutați cu medicul pediatru. Depresia și alte probleme de sănătate mintală se prezintă adesea ca iritabilitate la copii. Medicul pediatru poate exclude orice probleme medicale sau de sănătate mintală.
Desigur, unii copii sunt doar mai negativi decât alții și nu reprezintă un motiv de alarmă. Dacă acesta este cazul, asigurați-vă că acordați atenție copilului dvs. pentru ca el să fie mai și încurajați o atitudine pozitivă.
Citește articolul
Cum și când să le vorbești copiilor despre război și conflicte
5 sfaturi de la un consilier pentru copii
1. Fă-ți timp și ascultă atunci când copilul vrea să vorbească.
Oferă-le copiilor spațiu ca să-ți spună ceea ce știu, cum se simt și să-ți poată pune întrebări. Ei s-ar putea să-și fi format o imagine complet diferită decât a ta despre o situație. Ia-ți timpul necesar pentru a-i asculta ca să-ți spună ce gândesc sau ce au văzut și au auzit.
2. Adaptează conversația la copil.
Fii atent la vârstă copilului atunci când începi conversația cu copilul. Copiii mici s-ar putea să nu înțeleagă ce înseamnă un conflict sau un război și este nevoie de o explicație potrivită vârstei lor. Fiți atenți în a nu explica prea mult situația și a nu intra în prea multe detalii pentru că asta ar putea face copilul să fie, în mod nenecesar, anxios. Copiii mci pot fi satisfăcuți doar prin faptul că înțeleg că uneori țările se luptă între ele. Copiii mai mari e mai probabil să înțeleagă ce înseamnă un război și totuși să beneficieze de conversația cu voi despre aceasta situație.În fapt, copiii mai mari vor fi adesea mai preocupați și îngrijorați vorbind despre război datorită faptului că au tendință de a înțelege primejdiile mai bine decât copiii mai mici.
3. Recunoaște-le/validează-le sentimentele.
Este important copiii să fie sprijiniți în conversație. Ei nu trebuie să se simță judecați și îngrijorările lor nu trebuie trecute cu vederea. Atunci când copiii au șansă de a avea o conversație deschisă și onestă despre lucrurile care îi îngrijorează se poate crea un sentiment de ușurare și siguranță.
4. Liniștiți copiii spunându-le că adulții din întreagă lume lucrează din greu la rezolvarea acestor probleme.
Aduceți-le aminte copiilor că aceasta nu e o problemă pe care să o rezolve ei. Ei nu ar trebui să se simță vinovați că se joacă, că își întâlnesc prietenii și că fac lucruri care îi fac fericiți. Fiți calmi când abordați aceste conversații. Adesea copiii preiau sentimentelecelor care îi îngrijesc – dacă sunteți neliniștit în privință acelei situații, sunt mari șanse că și copilul să fie neliniștit.
5. Oferiți-le o modalitate practică de a ajuta.
Ajutați-i pe copiii care vor să ajute. Copiii care au oportunitatea de a-i ajuta pe cei afectați de conflict pot simți că fac parte din soluție. Copiii pot crea strângeri de fonduri, pot trimite scrisori factorilor de decizie locali sau pot crea desene care să indemne la pace.
Sursa:
https://www.savethechildren.org/us/charuty-stories/how-to-explain-conflict-ukraine-to-children
material via Wes Wingett
traducere Lila Trofin
Citește articolul