Cel mai bun psiholog București. Cum îl găsești
Cel mai bun psiholog: cum îl găsești și când îți dai seama că este potrivit pentru tine? Fără îndoială, este important să ai încredere în psihologul tău și să te simți confortabil în relația cu el/ea, deoarece acesta va fi cel care te va ghida în procesul de terapie și te va ajuta să îți atingi obiectivele terapeutice. Iată câteva sfaturi despre alegerea psihologului.
Ca specialist, Irina Lucia Mincă, precizează că este aproape imposibil să identifici un singur psiholog ca fiind cel mai bun. Asta pentru că fiecare persoană are nevoi diferite în ceea ce privește asistența psihologică și un psiholog care funcționează bine pentru o persoană poate să nu funcționeze la fel de bine pentru alta.
Înainte de a căuta un psiholog bun, este important să clarifici nevoile tale, să te gândești la ce anume îți dorești să obții din terapie și să găsești un psiholog care este specialist în problemele tale specifice. De asemenea, este important să găsești un psiholog cu care te simți confortabil, căruia să nu-ți fie teamă să te destăinui și care îți oferă un mare grad de încredere.
Sfaturi utile în găsirea celui mai bun psiholog pentru tine
Identifică nevoile tale: Începe prin a te întreba de ce cauți ajutor psihologic:
- Probleme de sănătate mintală specifice (anxietate, depresie, fobii etc.)
- Dezvoltare personală
- Dificultăți relaționale (familiale, de cuplu)
- Managementul stresului sau traume
Caută recomandări
- Recomandări personale: Întreabă prieteni, familie sau colegi care au avut experiențe pozitive cu un psiholog.
- Medicul de familie: El poate recomanda specialiști buni pe baza istoricului tău medical.
- Forumuri și grupuri online: Există comunități pe internet unde oamenii împărtășesc recomandări și recenzii.
Calificări
- Formare și certificare: Asigură-te că psihologul este licențiat și are specializarea necesară. Poți verifica acest lucru pe site-urile asociațiilor profesionale (de exemplu, Colegiul Psihologilor din România).
- Experiență în domeniul tău de interes: Unii psihologi sunt specializați în anumite arii, cum ar fi terapie cognitiv-comportamentală, terapie de cuplu, sau consiliere pentru copii și adolescenți.
Încrederea în psiholog
O alianță terapeutică este definită ca relația de colaborare, de încredere între un terapeut și un client. Uneori este denumită „alianța de lucru.” Alianța terapeutică oferă o bază esențială pentru o terapie de succes; fără ea, progresul terapeutic ar fi dificil, dacă nu imposibil.
Puterea alianței terapeutice ajută la determinarea cât de bine răspund clienții la tratament. O alianță terapeutică puternică încurajează participarea activă a clientului la propriul proces de vindecare, ceea ce duce la rezultate mai bune.
Recenzii
- Caută recenzii online pentru a afla cum au fost experiențele altor pacienți.
- Discută direct cu psihologul despre stilul lui de terapie și metodele folosite, pentru a vedea dacă rezonezi cu acestea.
Stabilește o întâlnire inițială
Prima ședință este un moment bun să vezi dacă există o chimie între tine și psiholog. Iată câteva întrebări pe care le poți adresa: Cum abordează problemele similare cu ale tale; Ce tehnici de terapie folosește; Cât durează, de obicei, un proces terapeutic.
Află mai multe despre serviciile de terapie individuală.
Poți căuta un psiholog prin intermediul recomandărilor prietenilor sau a altor profesioniști din domeniul sănătății mintale. De asemenea, poți căuta psihologi online urmând recomandările altor beneficiari de servicii emoționale.
În general, un psiholog ar trebui să aibă o licență validă în domeniul sănătății mintale și să fi absolvit o școală de psihologie acreditată. De asemenea, este important să cauți un psiholog care are experiență în tratarea problemelor tale specifice și care utilizează o metodă de terapie care se potrivește stilului tău de învățare și de comunicare. Psihologul clinician și Psihoterapeutul Irina Lucia Mincă recomandă tehnicile psihoterapiei adleriene, ea fiind un cunoscut și acreditat specialist în acest domeniu.
Îți recomandăm și: Ce întrebări îți pune un psiholog?
Citește articolul
Psihoterapia adleriană: Cea mai bună metodă de psihoterapie
Psihoterapia adleriană, cunoscută și sub numele de psihologie individuală, reprezintă un cadru teoretic și o abordare terapeutică dezvoltată de Alfred Adler, psihiatru și psihoterapeut austriac.
Psihoterapia adleriană subliniază experiența subiectivă a individului și perspectiva lor unică asupra vieții sale, mai degrabă decât să le privească ca pe un produs al mediului lor sau pur și simplu ca pe un set de simptome a se trata.
Ce este psihoterapia adleriană?
Adler credea că fiecare persoană este motivată de dorința de creștere personală și de conectare socială și că problemele psihologice apar adesea atunci când indivizii se simt deconectați de ceilalți sau lipsa unui sentiment de scop sau sens în viața lor. Terapia adleriană își propune să ajute indivizii să-și dezvolte un sentiment mai mare de autocunoaștere, responsabilitate și interes social, care este capacitatea de a-i îngriji și de a contribui spre bunăstarea altora.
Psihoterapia adleriană pune, de asemenea, un accent puternic pe rolul experiențelor din copilăria timpurie și dinamica familiei în modelarea personalității și viziunii asupra lumii a unui individ. Adler credea că oamenii dezvoltă un set unic de obiective și valori bazate pe experiențele lor și că terapia ar trebui să se concentreze pe explorarea și înțelegerea acestor motivații care stau la baza acestora.
Terapia adleriană este de obicei scurtă, pozitivă, axată pe soluții și colaborativă, terapeutul și clientul lucrând împreună pentru a identifica și aborda probleme specifice și pentru a promova creșterea personală. Tehnicile utilizate în terapia adleriană includ ascultarea activă, empatia, încurajarea și provocarea clienților să ia în considerare noi perspective și să ia măsuri pentru a-și atinge obiectivele.
Cui i se potrivește psihoterapia adleriană?
Psihologia adleriană este o abordare care se potrivește bine persoanelor care doresc să-și exploreze și să-și îmbunătățească relațiile interpersonale, sentimentul de apartenență și direcția de viață. Este deosebit de eficientă pentru acele persoane care:
Au dificultăți în relațiile interpersonale: Adler subliniază importanța sentimentului de apartenență și contribuție într-o comunitate. Cei care se confruntă cu probleme în relații, fie în familie, cu prietenii sau la locul de muncă, pot beneficia de această abordare.
Se simt inferiori sau au probleme cu stima de sine: Adler a dezvoltat conceptul de „complex de inferioritate”, iar terapia sa ajută oamenii să-și înțeleagă și să-și depășească sentimentele de inferioritate, încurajându-i să-și dezvolte un sentiment sănătos de încredere și valoare personală.
Caută sens și scop în viață: Psihologia adleriană este orientată spre viitor și spre găsirea unui scop și sens în viață. Cei care simt că au nevoie de o direcție sau care vor să-și dezvolte un scop clar vor găsi această abordare utilă.
Au o abordare colaborativă față de rezolvarea problemelor: Adler pune accent pe colaborare și încurajare. Cei care doresc să lucreze împreună cu terapeutul pentru a găsi soluții și să-și dezvolte abilități sociale vor fi potriviți pentru acest tip de terapie.
Sunt deschiși la introspecție și la schimbare: Psihoterapia adleriană implică reflectarea asupra experiențelor din copilărie și modul în care acestea influențează comportamentul adult. Cei care sunt dispuși să se angajeze într-o astfel de explorare introspectivă pot beneficia cel mai mult.
Cum se aplică în practică?
Adler credea că fiecare persoană dezvoltă un „stil de viață” unic în copilărie, care reprezintă modul său de a vedea și de a reacționa la lume. În terapie, clientul și terapeutul explorează acest stil de viață, punând întrebări legate de amintiri timpurii, familie, dinamica relațiilor și modurile în care persoana a învățat să facă față provocărilor.
Exemplu practic: Terapeutul poate întreba despre prima amintire a pacientului, pentru a înțelege cum percepe acesta lumea și cum s-a format stilul său de viață. De exemplu, o amintire despre o ceartă între părinți poate sugera că persoana a dezvoltat o sensibilitate la conflicte.
De asemenea, Adler a pus accent pe sentimentul de apartenență și pe dorința fiecărei persoane de a contribui într-un mod semnificativ la societate.
Exemplu practic: Terapeutul poate ajuta pacientul să descopere moduri prin care să se simtă mai conectat la comunitate, să participe la activități care îi dau un sentiment de semnificație sau să dezvolte noi relații.
Un alt aspect: Adler a crezut că multe comportamente sunt ghidate de scopuri inconștiente. În cadrul terapiei, pacientul poate deveni conștient de aceste scopuri și poate decide să le modifice dacă nu sunt sănătoase sau constructive.
Exemplu practic: Dacă un pacient își dă seama că acționează într-un mod defensiv în relații pentru a evita respingerea, terapeutul îl poate ajuta să conștientizeze acest scop și să adopte un comportament mai deschis și vulnerabil.
Citește și: Diferența dintre un psiholog și un psihoterapeut
Pe lângă abordările menționate anterior, terapia adleriană susține succesul academic al copiilor și adolescenților. Conform unui studiu, în școli, copiii care au participat la grupuri de consiliere adleriană au înregistrat o creștere a comportamentelor prosociale și a performanței școlare. (Sursă: Watts, R. E., & Shulman, B. H. (2003). Integrating Adlerian and Cognitive-Behavioral Techniques in Group Counseling with Children. Journal for Specialists in Group Work, 28(1).
În general, psihoterapia adleriană este o abordare holistică și optimistă care vede indivizii ca fiind capabili de schimbare și creștere și caută să-i ajute să-și descopere potențialul unic și găsi un sentiment de scop și de apartenență în viața lor.
„În terapia adleriană, problema nu este ce ai, ci cum folosești ceea ce ai pentru a atinge un scop.”
– Alfred Adler (cit. în Oberst & Stewart, 2003)
Psiholog clinician și Psihoterapeut, Irina Lucia Mincă, este un specialist cunoscut și certificat în tehnicile utilizate în terapia adleriană.
Recomandare: Cel mai bun psiholog București. Cum îl găsești
Citește articolul
Diferența dintre un psiholog și un psihoterapeut
Un psiholog și un psihoterapeut sunt profesioniști în domeniul sănătății mintale care oferă servicii persoanelor cu probleme emoționale și psihologice, dar există unele diferențe importante între cele două profesii.
Un psiholog este un profesionist în domeniul sănătății mintale care a absolvit o diplomă de masterat/doctorat în psihologie, care durează de obicei 5-7 ani de studiu universitar. Psihologii sunt instruiți să diagnosticheze și să trateze o gamă largă de probleme de sănătate mintală folosind o varietate de tehnici bazate pe dovezi. Ei pot lucra într-o varietate de locuri, inclusiv spitale, clinici și practică privată, și se pot specializa în domenii precum psihologia clinică, consiliere pshilogică sau neuropsihologie.
Citește și: Te gândești la terapie?
Un psihoterapeut, pe de altă parte, este un profesionist în domeniul sănătății mintale care oferă servicii de terapie prin vorbire sau consiliere pentru a ajuta persoanele cu probleme emoționale și psihologice. Psihoterapeuții pot proveni dintr-o varietate de medii educaționale, inclusiv psihologie, asistență socială sau consiliere, și pot avea niveluri diferite de formare și de licență în funcție de jurisdicția lor. Unii psihoterapeuți se pot specializa în anumite tipuri de terapie, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau terapia psihodinamică, în timp ce alții pot folosi o abordare integrativă care se bazează pe mai multe modalități terapeutice. Irina Lucia Mincă este specialist cunoscut și acreditat în psihoterapia adleriană, de orientare psihodinamică.
Pe scurt, în timp ce psihologii și psihoterapeuții împărtășesc câteva obiective și tehnici comune, diferența cheie dintre cele două este nivelul și tipul de formare pe care îl au. Psihologii au absolvit un masterat/doctorat în psihologie și sunt calificați pentru a oferi o gamă largă de servicii psihologice, în timp ce psihoterapeuții pot avea niveluri diferite de formare și licență în funcție de pregătirea și jurisdicția lor educațională.
Poți afla mai multe detalii despre terapia individuală, terapia de cuplu sau terapia de familie.
Citește articolul
Ajutor! Copilul s-a întors la școală!
Anxietatea școlară poate fi un real pericol. Cum pot interveni părinții?
Cei mai mulți dintre părinți își amintesc probabil că au avut de-a face cu un anumit nivel de anxietate școlară în propria copilărie. Pentru cei mai mulți emoțiile au fost mari, iar o parte s-a confruntat inclusiv cu ceea ce acum numim anxietate. Nu toți eram pregătiți de un nou început cu respeonsabilități și cerințe inedite. Erau multe dezacorduri în acel început de școală. Colegi noi, maturi care ne manevrau și supravegheau înlănțuindu-ne cu nefiresc de multe fire de neliniște.
Oricum a fost povestea în acele momente ale vieții noastre, să știți că și copilul vostru trece prin aceleași stări. Mai bine sau mai puțin bine. Ideea este să conștientizați că trebuie ajutat să depășească momentele de emoție negativă, astfel încât să nu rămână cu impresia că școala, colegii, noul început în viața de elev sunt lucruri de care trebuie să se teamă, sau chiar mai rău, să fugă, sp nu accepte aceste noi provocări.
Copiii de astăzi experimentează emoțiile noilor începuturi, dar la un nivel care este potențial mai ridicat decât oricând.
La urma urmei, copiii de astăzi trebuie să facă față impactului rețelelor sociale care se infiltrează în interacțiunile lor sociale din viața reală. Ei se confruntă cu așteptări academice din ce în ce mai mari. Se confruntă, din păcate, și cu o creștere a bullying-ului .
Iar într-o lume care se redeschide încet, dar care încă simte efectele pandemiei de COVID-19, mulți s-ar putea, de asemenea, să se confrunte și cu pierderea abilităților sociale și anxietate în legătură cu revenirea la școală după peste un an de învățare online.
Nu este de mirare că prevalența estimată a anxietății în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani a crescut în timp – de la aproximativ 5,5% în 2003 la 7,1% în 2016 .
În plus, dovezile sugerează, copiii și adulții tineri au experimentat o creștere a simptomelor de anxietate în timpul pandemiei de COVID-19.
În conformitate cu Centrele pentru Controlul Bolilor (CDC), 7,1% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani au fost diagnosticați cu anxietate. Pentru 2% până la 5% dintre copii, asta se traduce în refuzul școlar bazat pe anxietate – un rezultat potențial al anxietății școlare neabordate.
Cu alte cuvinte: anxietatea școlară nu este deloc neobișnuită. Dar cum pot ajuta părinții copiilor cu anxietate școlară?
Ce este anxietatea școlară, mai exact?
Există destul de multe tipuri de anxietate pe care copiii le pot experimenta, dintre care multe se pot traduce în anxietate școlară. Acestea includ:
- Anxietate de separare: o teamă de a fi separat de casă sau de cele mai apropiate figuri de atașament, ambele fiind adesea necesare atunci când mergi la școală
- Anxietate socială: anxietate care însoțește interacțiunile și situațiile sociale, pentru a le include pe cele care pot avea loc la școală
- Anxietate generalizată: tulburarea de anxietate generalizată (TAG) poate afecta și cuprinde multe fațete ale vieții, inclusiv școala.
- Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC): TOC se caracterizează printr-o nevoie de ordine extremă, ritualuri și perfecționism, toate acestea putând fi mai greu de menținut la școală și pot contribui la anxietatea socială pentru un elev căruia îi este frică să nu fie distrat ca urmare a obiceiurilor lor TOC
- Fobii specifice: o fobie specifică se poate referi la aproape orice, de la șerpi și înălțimi, la anumite alimente și școală.
Anxietatea școlară poate arăta diferit în funcție de grupa de vârstă a elevului.
Pentru preșcolari poate avea mai mult de-a face cu anxietatea de separare și frica de a fi departe de mama, tata sau de alți îngrijitori. Acest lucru poate duce la crize de furie, la abandonul școlii și probleme de relaxare pe tot parcursul zilei. La școala elementară, anxietatea școlară ar putea fi legată de oricare dintre tipurile de anxietate de mai sus.
Este posibil ca un elev de această vârstă să nu fi dezvoltat încă abilități sociale adecvate vârstei și, ca urmare, poate avea anxietate față de școală sau poate petrece prea mult timp îngrijorându-se cu privire la așteptările academice – până la măsura în care nu vrea să meargă.
Elevii de gimnaziu încep să dezvolte o ierarhie socială care poate duce la o creștere a bullying-ului și diverse probleme de prietenie, toate acestea putând contribui la anxietatea școlară.
Și până la liceu, elevii pot jongla cu problemele din viața lor de acasă și din relațiile lor de prietenie și relații, alături de responsabilități crescânde, cum ar fi să-și păstreze un loc de muncă și să încerce să obțină note bune la facultate.
La toate aceste vârste, anxietatea școlară poate duce la evitarea și refuzul școlii.
Semne de anxietate față de școală
Potrivit grupului de susținere a sănătății mintale pentru copii Child Mind Institute, anxietatea școlară se poate manifesta în multe moduri. Părinții și profesorii pot observa că elevii lor sunt:
- luptându-se cu atenția
- având dificultăți să stea nemișcat
- manifestând un nivel crescut de aderență
- îmbolnăvirea (sau simțirea de rău) mai frecvent, ceea ce poate fi uneori interpretat de alții ca „prefăcând” a se simți rău
- făcând crize de furie sau afișând alte probleme de comportament
- evitarea contactului vizual în clasă
- îngheț sau intră în panică atunci când i se cere să răspundă la o întrebare în clasă
- se luptă cu munca școlară (anxietatea poate însoți adesea tulburările de învățare)
- nereușind să predea temele
- să rămână singuri la școală, mai degrabă decât să socializeze cu alți copii
Pentru copiii a căror anxietate școlară a persistat sau a crescut în severitate, pot apărea simptome fizice, cum ar fi:
- greaţă
- pierderea poftei de mâncare
- probleme cu somnul
- dureri de cap
Anxietatea școlară poate contribui, de asemenea, la semne de depresie și izolare la elevul care se luptă.
Ce cauzează anxietatea școlară a copilului meu?
Unii copii sunt doar mai predispuși la anxietate decât alții. Există o rată relativ mare de ereditabilitate (30% până la 67%) în tulburările de anxietate, de exemplu, astfel încât un copil care are antecedente familiale de anxietate poate fi predispus genetic.
În plus, un copil care se confruntă cu alte forme de anxietate are mai multe șanse să dezvolte și anxietate școlară.
Dar uneori, diverse circumstanțe la școală pot crește riscul de anxietate școlară. Unele circumstanțe includ:
- Intimidare. Un copil care este hărțuit poate fi îngrijorat să se întoarcă la locul în care a avut loc hărțuirea.
- Lupte interpersonale. Navigarea prin prietenii și relații în evoluție este doar o parte a școlii gimnaziale și liceului, în special. Dar asta nu face ca acele schimbări, lupte și despărțiri să fie mai ușor de gestionat. Pentru unii copii, pierderea prietenilor și drama relațională pot face ca gândul de a reveni la școală să inducă anxietate.
- Greutăți academice. Pentru copiii cu tulburări de învățare (în special tulburări de învățare nediagnosticate), școala poate fi un loc de mare anxietate, deoarece se luptă să reușească. În plus, ei nu înțeleg neapărat de ce este atât de greu să faci asta.
- Alte afectiuni psihice sau neurologice. Afecțiuni precum tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) , depresia sau tulburarea din spectrul autismului pot face mult mai dificilă adaptarea și reușita la școală – deschizând calea pentru anxietatea școlară.
Sunt părinte: Cum pot ajuta?
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le pot face părinții copiilor cu anxietate școlară este să recunoască semnele. Dacă observați că copilul dumneavoastră se poate lupta, discutați cu el despre asta. S-ar putea să se deschidă în fața dumneavoastră și să găsiți împreună o soluție.
Poate că asta înseamnă să dezvoltați rutine pentru a vă ajuta copilul să se pregătească mai bine pentru școală în fiecare dimineață. Puteți să vă uitați împreună la temele lor, să vă bucurați de micul dejun în familie la masă sau să veniți cu o mantră pe care să o puteți cânta împreună în drum spre școală.
În săptămânile premergătoare școlii, ai putea să-ți ajuți copilul să-și facă față anxietății de la școală, discutând toate scenariile posibile pentru care ar putea fi îngrijorați și ajutându-l să ia în considerare cum să facă față cel mai bine acele situații înainte de a le face față.
Iar după școală, s-ar putea să găsești că este util pentru copilul tău să fii disponibil să vorbești dacă are nevoie. De ce să nu începeți o tradiție de a lua împreună o gustare după școală la masă, în timp ce discutați despre ziua lor și evaluați împreună cum a decurs totul?
Dacă nu vă puteți ajuta copilul să treacă singur prin anxietatea școlară, nu ezitați să solicitați ajutor. Administrația școlii copilului dumneavoastră poate avea resurse disponibile, iar un profesionist calificat în sănătate mintală vă poate ajuta, de asemenea, copilul să identifice cauza principală a anxietății și să înceapă să o rezolve, dezvoltând instrumente care vă pot ajuta pe parcurs.
Sunt profesor: cu ce pot ajuta?
Profesorii și educatorii sunt adesea situate în mod unic pentru a recunoaște semnele de anxietate școlară la un copil înaintea oricui altcineva. Acest lucru vă pune în situația de a contacta părinții copilului devreme și de a discuta posibile strategii pentru a-l ajuta pe copil să facă față împreună anxietății.
De asemenea, puteți ajuta, fiind pur și simplu un loc sigur în care să meargă copilul în zilele în care se luptă în mod deosebit. Poate ați putea dezvolta un cuvânt cod pe care copilul l-ar putea spune pentru a vă anunța că se simte anxios.
Profesorii copiilor mici ar putea dori să aibă în vedere o zonă de „chill-out” în camera lor, unde copiii să meargă atunci când se luptă. Acest lucru ar putea fi la fel de simplu ca un colț al camerei care este echipat cu un scaun de tip beanbag și cărți pentru ca copilul să-și ia un moment singur. Pentru copiii mai mari și adolescenții, profesorii pot ajuta, fiind un adult de încredere cu care pot vorbi.
Când observi semne de anxietate, îi poți anunța că ești disponibil dacă se luptă.
A fi empatic și amabil poate ajuta la formarea unei conexiuni. A-i lăuda atunci când poți și a-i spune că îți pasă și că ești acolo dacă au nevoie de tine ar fi, de asemenea, de ajutor.
Doar asta ar putea face toată diferența din lume.
Să recapitulăm
Anxietatea în general și anxietatea școlară în special, este destul de comună pentru copii. Acest lucru s-ar putea dovedi și mai adevărat în anii următori, pe măsură ce copiii se adaptează la o rutină și un program obișnuit după ce pandemia a smuls tot ceea ce era considerat anterior standard.
Toate acestea pentru a spune: tu și copilul tău cu siguranță nu sunteți singuri dacă acest lucru este ceva cu care se confruntă.
Terapeuții, pediatrii, consilierii școlii și administratorii pot fi cu toții resurse excelente dacă ești îngrijorat pentru copilul tău. Ei nu trebuie să treacă prin asta singuri și, cu siguranță, nu trebuie să găsești modalități de a-i ajuta pe toți pe cont propriu.
Există asistență disponibilă pentru dvs. Puteți da un exemplu pentru copilul dumneavoastră despre cum arată (și cum pot face la fel) ca și dumneavoastră.
Pot să te ajut!
Te afli în situația în care simți că lucrurile scap de sub control?
Programează o întâlnire și împreună putem găsi soluțiile optime pentru tine și copilul tău.
Citește articolul
Tratarea Anxietății
Anxietatea te „scoate din minți”?
Devii anxios în situații sociale? Anxietatea ta preia controlul atunci când susții o prezentare? Ești îngrijorat de copilul tău, de partenerul tău, de familia ta? Când lucrurile nu merg conform planului, crezi automat cel mai rău scenariu? Ai probleme să adormi noaptea pentru că scenarii „dacă” de toate formele și dimensiunile te copleșesc? Prietenii sau familia te descriu ca fiind prea îngrijorat? Este greu sau imposibil să-ți controlezi gândurile?
Dacă o zi obișnuită începe cu grijile legate de:
- ce să porți
- ce să mănânci la micul dejun
- dacă proiectul tău va fi bun
- dacă șeful tău va țipa
- dacă metroul va veni la timp
- dacă temele copilului vor fi suficient de bune
- dacă partenerul tău se gândește la tine
- dacă partenerul tău este supărat
- dacă copilul tău se gândește la tine
- ce părere au prietenii / colegii tăi / șeful / străinii față de tine
- dacă vor fi suficienți bani pentru facturi / vacanță / școală / pensionare
Nu este nevoie să-ți spun eu că nu te bucuri de viața ta! Și că nu ești la fel de productiv pe cât ai putea fi.
Poți să nu te mai îngrijorezi vreodată? Simți că, dacă poți ști doar că totul va fi în regulă, nu mai poți să-ți faci griji?
De unde știi dacă ai nevoie de tratament pentru anxietate?
Dacă oricare dintre situațiile enumare mai sus îți creează un atac de panică, este cazul să te gândești serios la tratament. Chiar dacă anxietatea nu este atât de extremă, însă, dar îți faci griji legate de orice, un tratament prin psihoterapie tot ți-ar aduce beneficii. Dacă simți că anxietatea interferează cu calitatea vieții tale, un psihoterapeut te va învăța să-ți folosești mintea pentru satisfacția ta, nu pentru nemulțumirea ta.
Iată cum te pot ajuta
Terapia cu un psihoterapeut calificat și binevoitor te poate ajuta cu anxietatea, deoarece în cabinet nu există judecată, ci doar o acceptare calmă a ta exact așa cum ești, pe măsură ce aprofundăm în înțelegerea rădăcinilor anxietății tale.
Nu există o abordare unică. Vei afla despre rădăcinile anxietății tale și despre cum s-o calmezi și să-i recunoști semnele timpurii ca să n-o mai lași să te doboare. Abordarea va fi specifică ție și se va baza pe explorarea modului în care ai ajuns în acest punct din viața ta. Tipul de tratament pe care îl fac implică tratarea istoricului tău, deoarece acesta îți afectează viața actuală. Așadar, ne vom ocupa atât de trecut cât și de prezent.
Dar este posibil să ai în continuare întrebări despre tratamentul anxietății …
Este scump?
Anxietatea în sine este scumpă! Fură bucuria din viața ta; abilitatea ta de a modela gândirea calmă pentru rezolvarea problemelor și optimismul pentru copiii tăi, dacă îi ai; plăcerea ta de a te relaționa cu ceilalți în relațiile și prieteniile tale (nu poți să relaționezi dacă ești îngrijorat de ceea ce cred ceilalți despre tine); eficacitatea ta în carieră; sănătatea ta fizică.
Tratamentul pentru anxietate este o investiție în sine – pentru tine!
Trebuie să iau medicamente?
Cu toții suntem diferiți. Pentru unele persoane terapia este suficientă și nu au niciodată nevoie de medicamente. Alte persoane au nevoie și de medicamente pentru o perioadă de timp pe parcursul terapiei. Tratamentul medicamentos este mult mai eficient alături de ședințele de terapie.
Vom lucra împreună pentru a stabili care este cel mai bun mod de acțiune pentru tine și dacă în cele din urmă se adaugă și medicamente terapiei, te pot îndruma către un medic de încredere care îți va prescrie medicamentele necesare și te poate urmări pe partea medicală în timp ce continuăm terapia.
Durează mult?
Nu există un proces rapid pentru a ajunge la rădăcina anxietății și pentru a face față prezenței sale de-a lungul vieții, dar cu cât te implici mai profund în tratamentul tău, cu atât te vei simți mai bine.
Vei vedea îmbunătățiri relativ curând, în funcție de situație, dar ca să îți înțelegi cu adevărat anxietatea și pentru a aplica lucrurile pe care le înveți aici, este nevoie de timp. La urma urmei, nu ai devenit brusc anxios după ce ai fost calm toată viața, nu?
Dacă anxietatea te împiedică să te bucuri pe deplin de viață, te pot ajuta. Tratamentul cu un terapeut experimentat te poate ajuta să ameliorezi simptomele de anxietate și să dezvolți o abordare optimistă asupra vieții. Te vei bucura de realizările și activitățile tale atunci când nu mai ești condus de anxietate!
Citește articolul
Cum să faci față anxietății de la început de facultate: Modalități pentru menținerea zilnică a calmului
În fiecare septembrie, în orice an, noii studenți simt neliniște cu privire la marea tranziție. Chiar și în circumstanțe „normale”, presiunea poate ajunge la tine. Până la 32% dintre noii studenți declară că se simt stresați și anxioși. Doi din trei se simt singuri. Și 17 la sută experimentează o depresie completă.
După pandemie, este posibil să simțiți toate cele de mai sus… și multe altele. Ceea ce ne amintește de cea mai folosită sintagmă încă din martie 2020: fără precedent. O mare parte din ceea trăiți a fost cultivat prin experiența Covid-19. Rețineți că nu sunteți singur și sentimentele voastre sunt valabile: nimeni nu a aflat încă totul.
Totuși, nu trebuie să suferiți. Oricare ar fi motivul anxietății tale, cheia calmului este să te înțelegi și să folosești strategii eficiente pentru sporirea sănătății și a productivității.
Ce îți provoacă toată anxietatea la facultate?
În orice an, studenții noi ar putea avea de-a face cu:
- Mutarea din casa părinților
- Eventual mutarea din oraș
- Presiunea socială și a colegilor
- Noi responsabilități academice
- Noi responsabilități casnice
- Întâlniri, sex și romantism
- Asteptari nerealiste
Anul acesta, puteți adăuga:
- Preocupări legate de sănătate
- Conflicte și confuzie legate de măști, vaccinuri, restricții și multe altele
- Împărțirea pe scară largă a credințelor politice și sociale
- Anxietate socială cauzată de mai mult de un an de izolare și schimbare
- Impactul negativ asupra sănătății mintale datorat pandemiei și blocării pe care l-au experimentat până la 95% dintre studenți, conform studiilor
Luați în considerare obiectivele și strategiile gestionabile pe care le puteți lua pentru a face față îngrijorării și incertitudinii.
Iată 8 moduri cotidiene de a face față cu bine anxietății la facultate
1.Treceți de stigmat
Anxietatea este cea mai frecventă problemă de sănătate mintală din România. Nu este rușine să te simți anxios. Vă rugăm să nu permiteți ca acest lucru să vă împiedice să căutați ajutor.
2. Practică îngrijirea de sine
Fortificați-vă cu un regim zilnic care se concentrează pe obiceiurile de alimentație sănătoasă, somn și activitate. Cultivați câteva tehnici de relaxare, de ex. meditație, yoga etc. Acest lucru vă va servi bine, deoarece veți fi mai în ton cu mintea și corpul. Astfel, auto-îngrijirea poate ajuta la îndepărtarea anxietății mai devreme.
3. Rămâneți într-un contact sănătos cu prietenii și familia înapoi acasă
Luați legătura când aveți nevoie de susținere, dar încercați să nu vă bazați prea mult pe cei de acasă pentru o asigurare constantă. Găsiți echilibrul potrivit pentru dvs. (și pentru cei dragi). Hrăniți pe cât posibil conexiunile din școală.
4. Luați în serios decorul camerei
Pare simplu, dar mediul îți pot afecta semnificativ stările de spirit. Decorați-vă spațiul într-un mod care vă aduce confort și calm. Evitați aglomerația. Creați un pat confortabil. Găsiți combinația potrivită de familiar și nou.
5. Începeți cu o sarcină de curs realistă
Într-un an diferit, s-ar putea să fie tentant să dați tot ce se poate din punct de vedere academic. Deocamdată, învață pur și simplu să îți găsești ritmul propriu. Toată lumea – de la studenți la profesori până la administratori – își gestionează așteptările pe măsură ce lumea primește un control asupra noului nostru normal.
6. Luați pauze tehnice
Telefonul dvs. este o tentație continuă. Teama de a pierde informații este reală, fără îndoială că vrei să ții pasul. Totuși, faceți-vă o favoare din timp și setați niște parametrii pe propria utilizare a telefonului.
Programați câteva pauze tehnice regulate. Lăsați-vă mintea să se detoxifice de întreruperile copleșitoare ale notificărilor, rețelelor sociale și multe altele.
7. Setați limitele
Fii realist cu privire la echilibrul dintre obligațiile academice, sociale și alte obligații din viața ta. Nu trebuie să distrați oaspeții tot timpul. Este în regulă să omiteți unele evenimente sociale. Puțină singurătate este benefcă. Stabiliți și impuneți limite.
8. Profitați de resursele din campus
Fiecare școală are resurse gratuite disponibile. Familiarizați-vă cu ceea ce este disponibil și, din nou, nu ezitați să căutați asistență. Este o modalitate excelentă de a cunoaște pe ceilalți și de a vă conecta cu persoanele cu care aveți lucruri în comun.
Un alt tip de consilier de orientare
Există nenumărate motive pentru care este normal să simțiți anxietate când intrați la facultate. De asemenea, există nenumărate mecanisme de coping sănătoase pe care le puteți folosi pentru a ușura tensiunea. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că procesul va fi ușor. S-ar putea să simți că nu te descurci singur. Este perfect în regulă.
Toată lumea poate beneficia vorbind cu un consilier plin de compasiune și cu experiență. Chiar dacă sunteți plecat la școală, aveți opțiunea de a face sesiuni virtuale video sau telefonic. Nu te lupta singur. Citiți mai multe despre tratamentul anxietății. Apoi vă rugăm să luați legătura cât mai curând cu cineva și să învățați abilitățile care vă vor ghida în acești ani provocatori, dar incredibili din viața voastră.
Citește articolul
Te gândești la terapie?
Cei mai mulți dintre noi am fost ”acolo”…Un moment dificil din viața noastră sau poate doar un moment mai special. Astfel, am ajuns să ne întrebăm cum ar fi să încep o terapie sau cum anume ne poate ajuta. „Ce este terapia, oricum?” „De ce ar trebui să mă supun dilemei de a decide cât de mult din lumea mea interioară ar trebui să împărtășesc cu un om complet străin?” “Merita prețul?” „Dacă nu-mi place terapeutul meu… sau mai rău… el/ea îmi va spune lucruri îngrozitoare despre mine pe care chiar nu vreau să le aud?”
Acestea sunt întrebări importante și, recunosc, este greu să le găsesc un răspuns universal. Cu toate acestea, sunt câteva adevăruri sincere pe care vi le pot spune despre terapie:
Există multe orientări teoretice, diferite. Cum și ce anume să alegi? O veste interesantă este că, potrivit unor studii științifice, cel puțin 60% din eficacitatea terapiei se datorează puterii „relației terapeutice”, sau, cu alte cuvinte, cât de mult vă place sau câtă încredere aveți în psiholog. A te simți pe aceeași ”lungime de undă” cu terapeutul tău și a te simți ascultat și respectat va avea mult de-a face cu cât de utilă va fi terapia pentru tine. Celelalte 40% sunt estimate a fi rezultatul tehnicii/a priceperii reale ale terapeutului. Ideea principală este: dedicați-vă timp pentru a găsi un terapeut care să vă vorbească în acel limbaj cu care sunteți obișnuit. Să vă simțiți confortabil cu persoana respectivă. Ar trebui ca psihologul să vă încurajeze să vă simțiți bine în legătură cu relația și să nu vă constrângă în niciun fel să continuați terapia dacă nu vi se potrivește.
Relația cu psihologul este specială, ca de altfel întreg procesul terapeutic. Aici, ești întâmpinat de ea sau el, ți se cere să te așezi și, timp de aproximativ o oră, întreaga conversație este doar despre tine, despre viața ta și despre nevoile tale ca ființă umană unică. Terapeutul îți oferă o perspectivă obiectivă, instruită, asupra a ceea ce se întâmplă în acest moment, în viața ta. Uneori, oferă sfaturi. Alteori, psihologul vă ajută să vă ghidați spre a ajunge la propriile concluzii sau adevăruri, un proces prin care învățați multe lucruri care vă vor rămâne pentru tot restul vieții. Să fii încurajat, să fii complet sincer cu tine însuți și să înfăptuiești actul de a-l verbaliza în prezența altuia îți poate schimba viața în sine. Și, mai ales, în bine.
Acum, merită terapia? În multe cazuri, asta depinde de prețul pe care l-ai pune fericirii tale. În alte cazuri, depinde de prețul pe care l-ai putea pune pentru creșterea conștientizării de sine, relații mai bune, un sentiment mai bun despre sine sau mai multă încredere.
Voi încheia cu asta: terapia este menită să fie o experiență în sine. Unii oameni au nevoie de ea în anumite momente din viața lor, iar unii dintre noi o tratăm ca la o educație universitară – este o experiență profundă care probabil ne va aduce beneficii pe viață și, în orice moment, s-ar putea să fim pregătiți pentru aceasta. Pe măsură ce ne desfășurăm viețile aglomerate și pline de solicitări, terapia este un moment, o oră pe săptămână, pentru a ne dedica sinelui și bunăstării sufletului. Cea mai bună parte este că nimeni nu poate lua niciodată ceea ce a fost experimentat și învățat în terapia ta (și nimeni nu trebuie să știe dacă nu vrei să o facă!)
Cu drag, Irina
Citește articolul